Conceptul medical de bandajare are la origine metoda Kinesio Taping, care îşi are bazele în Asia (Japonia şi Corea), încă din anii 1970.

Principiile preluate din chiropractică şi kinetoterapie au dat naştere dezvoltării unor noi metode, bazate pe ideea că mişcarea şi activitatea musculară sunt esenţiale pentru a menţine sau a reface starea de sănătate a persoanei.

Conceptul din spatele acestei teorii spune că muşchii nu sunt necesari numai pentru mişcare, ci şi pentru a determina procese precum circulaţia sanguină, circulaţia limfatică şi temperatura corpului. Dacă muşchii nu funcţionează corect, aceasta poate duce la o serie de neplăceri şi tulburări.

Pornind de la acest concept, a fost dezvoltată o bandă ce nu limitează mişcarea şi care activează procesul de vindecare propriu al corpului.

Majoritatea aplicărilor se folosesc de elasticitatea benzii în raport cu elasticitatea pielii. Datorită acestui efect, se crează mai mult spațiu în zona subcutanată, unde sunt localizați diferiți receptori, vase sangvine și limfatice. Efectul de “ridicare” al  benzii pe piele îmbunătățește circulația sangvină și drenajul limfatic – astfel, se stimulează deschiderea vaselor limfatice, iar presiunea asupra receptorilor durerii se reduce.

Bandajare neuromusculară

În conceptul medical de bandajare neuromusculară este susţinută mişcarea fiziologică – astfel se activează procesul de autovindecare a corpului. Cu alte cuvinte, bandajul facilitează exact aceleaşi procese pe care le-ar facilita şi organismul în condiţii optime.

La scurt timp după ce a început dezvoltarea acestei metode, a devenit evident faptul că sfera de aplicare este mult mai amplă decât simpla tratare a muşchilor. Utilizând diferite tehnici, pot fi influenţate în mod vizibil diverse ţesuturi. Efectele ce pot fi obţinute sunt:

  • Ameliorarea durerii
  • Îmbunătăţirea funcţiei musculare prin reglarea tonusului muscular
  • Susţinerea funcţiei articulare prin:
  • creşterea stabilităţii
  • stimulare neuromusculară proprioceptivă
  • influenţarea poziţiei articulaţiilor
  • influenţarea direcţiei mişcării
  • Neutralizarea congestiei circulaţiei sanguine şi drenajul limfatic
  • Influenţarea neuroreflectorilor

În prezent, foarte mulţi profesionişti (kinetoterapeuţi, fizioterapeuţi, medici) din lume folosesc bandajarea neuromusculară, ca şi tratament unic sau complementar, pentru tratarea pacienţilor.

Pentru mulţi specialişti, această metodă a devenit esenţială în practica lor de zi cu zi, permiţând tratarea: afecţiunilor ortopedice/posttraumatice (entorse, luxaţii, tulburări de statică, etc.), afecţiuni neurologice periferice (nevralgii şi nevrite, herni de disc cervicale, lombare, etc.), afecţiuni reumatismale degenerative articulare (spondilartoze, coxartroze, etc.), afecţiuni reumatismale degenerative abarticulare (periartrite scapulohumerale, epicondilite, etc.), şi multe alte afecţiuni de natură diversă.

Metoda poate fi aplicată unui spectru larg de pacienţi, cum ar fi: copii/bebeluşi, sportivi, vârstini, adulţi, pacienţi în perioadă de recuperare, etc.